Hemoleucograma

Proba

Sânge integral, recoltat pe tub cu dop mov

Descriere

Hemograma este, probabil, cea mai des efectuată dintre toate analizele de laborator, fiind recomandată în foarte multe afecţiuni precum şi ca analiză de screening pentru evaluarea stării de sănătate. Hemograma investighează cele trei serii sanguine:

  • Eritrocitele - celulele sanguine care efectuează schimburile gazoase la nivelul ţesuturilor şi în plămâni (transportă oxigenul şi dioxidul de carbon);
  • Trombocitele - celulele sanguine implicate în coagularea sângelui;
  • Leucocitele - celulele sanguine implicate în apărarea anti-infecţioasă a organismului.

Pentru fiecare din aceste serii se investighează mai mulţi parametri a căror modificare sugerează un anumit diagnostic. Parametrii respectivi se referă la numărul total al elementelor sanguine precum şi diferenţierea lor în subserii. Pentru eritrocite şi trombocite se studiază, pe lângă numărul lor, şi anumiţi parametri numiţi indici eritrocitari sau, respectiv, trombocitari.
    Iniţial, măsurătorile acestor parametri se făceau prin metode manuale, astăzi toate laboratoarele folosesc analizoare. Analizoarele de hematologie se clasifică după cum urmează:

  • semiautomate, la care operatorul pregăteşte proba în vederea analizării şi intervine în măsurarea fiecărei probe;
  • automate, în care procesul se desfăşoară automatizat, fără a fi nevoie de intervenţia utilizatorului aparatului pe parcursul analizei; probele sunt aşezate în stative speciale, pe care analizorul le preia, le procesează şi efectuează analizele. Aparatul este de tip “walk-away” (poţi pleca de lângă el în timp ce lucrează);

O altă clasificare se referă la formula leucocitară efectuată de aparat. Există astfel:

  • analizoare aşa numite “5-diff” (5-differential) care efectuează o formulă leucocitară completă, diferenţiind toate cele 5 populaţii leucocitare: granulocite neutrofile, limfocite, monocite, granulocite eozinofile, granulocite bazofile;
  • analizoare “3-diff” (3-differential) care efectuează o formulă leucocitară simplificată, diferenţiind leucocitele doar în 3 populaţii: granulocite neutrofile, limfocite şi o a treia categorie numită “MID” (middle) care include monocitele şi granulocitele eozinofile şi bazofile.


sysmex

Fig. 1. Analizorul automat de hematologie Sysmex XT 2000i (automat, walk-away, 5-diff)

Parametrii care se investighează într-o hemogramă completă, (5 diff) sunt prezentaţi în tabelul de mai jos. Ei apar, de regulă, separaţi pe cele trei serii şi în buletinul de analize.

Frotiul sanguin completează hemograma. Această analiză nu se efectuează în mod obişnuit, ci numai pentru hemogramele care prezintă modificări sugestive pentru anumite afecţiuni sau la cererea expresă a medicului care recomandă hemograma.

Seria eritrocitară

Seria trombocitară  Seria leucocitară 
Simbol Semnificaţie Simbol Semnificaţie Simbol Semnificaţie
ERY
RBC
 Număr de eritrocite (red blood cells) pe mm3  PLT Număr de trombocite (plachete) la mm3 WBC Leucocite (white blood cells), număr total la mm3
HGB Hemoglobină, g/dl, (grame la decilitru) PDW Histograma de distribuţie a diametrelor trombocitelor (platelet distribution width), %

NEU#

NEU%

Neutrofile, număr total la mm3
Neutrofile, procent din numărul total de leucocite

HCT Hematocrit, % PCT Trombocrit, (plachetocrit), %

EOS#

EOS%
Eozinofile, număr total la mm3
Eozinofile, procent din numărul total de leucocite
MCV Volumul celular mediu (mean corpuscular volume), fL (femtolitri=10-18litri) MPV Volumul trombocitar mediu (mean platelet volume), fL (femtolitri=10-18litri)

BAS#

BAS%
Bazofile, număr total la mm3
Bazofile, procent din numărul total de leucocite
MCH Hemoglobina eritrocitară medie (mean corpuscular hemoglobin), pg (picograme=10-12grame)

LYM#

LYM%
Limfocite, număr total la mm3
Limfocite, procent din numărul total de leucocite
MCHC Concentrația de hemoglobină eritrocitară medie (mean corpuscular hemoglobin concentration), g/dl (grame la decilitru)

MON#

MON%
Monocite, număr total la mm3
Monocite, procent din numărul total de leucocite
RDW Histograma de distribuţie a diametrelor eritrocitelor (platelet distribution width), %




Valori de referinţă

Seria eritrocitară
Seria trombocitară 

Seria leucocitară 
Simbol Valori de referinţă
Simbol Valori de referinţă Simbol Valori de referinţă

ERY
RBC

Nou-născut: 4,0-6,1
Sugar:3,8-5,6
Copil mic, preşcolar:3,9-5,3
Şcolar: 4,0-5,4
Femei: 4,0-5,0
Bărbaţi: 4,5-5,5
 PLT

Nou-născut: 150-450
Adulţi:140-400
WBC
(x103/mm3)
Nou-născut: 9,0-30,0
Sugar: 5,0-21,0
Copil mic, preşcolar: 5,0-19,0
Şcolar:4,8-11,0
Adulţi:5,0-10,0
HGB

Nou-născut: 12,5-24,5
Sugar:9,9-17,3
Copil mic, preşcolar: 9,5-14,1
Şcolar: 10,3-15,7
Femei: 12,0-16,0
Bărbaţi: 14,0-17,4
PDW

9-17

NEU#

NEU%

3,0-7,0

Nou-născut: 14-62
Sugar: 13-35
Copil mic, preşcolar: 13-33
Şcolar:32-64
Adulţi:50-62

HCT

Nou-născut: 39-64
Sugar:29-49
Copil mic, preşcolar: 30-40
Şcolar: 32-44
Femei: 36-48
Bărbaţi: 42-52
PCT
0,17-0,35

EOS# 

EOS%

0,0-0,7

0-3 cu uşoare variaţii la nou-născut

MCV
Nou-născut: 98-112
Sugar:73-97
Copil mic, preşcolar: 70-84
Şcolar: 73-89
Adulţi: 84-96
MPV
Adulţi: 7,4-10,4

BAS# 

BAS%

0,02-0,05

0-1

 

MCH

Nou-născut: 30-40
Sugar:24-33
Copil mic, preşcolar: 23-29
Şcolar: 24-31
Adulţi: 28-34


LYM# 

LYM%

1,5-4,0

Nou-născut: 26-71
Sugar: 42-76
Copil mic, preşcolar: 46-76
Şcolar:25-57
Adulţi:25-40

MCHC

Nou-născut: 32-37
Sugar:31-36
Copil mic, preşcolar: 31-35
Şcolar: 32-36
Adulţi: 32-36


MON#

MON%

0,1-0,5

Nou-născut: 0-9
Sugar: 0-6
Copil mic, preşcolar: 0-6
Şcolar:0-5
Adulţi:3-7

RDW
Adulţi: 11,5-14,5



Observaţii:
  • În tabelul de mai sus, în categoria nou-născut se includ şi sugarii între 1 şi 2 luni, şcolar include vârstele între 6 şi 18 ani (adaptat după F. Fischbach, A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests);
  • Valorile de referinţă ale anumitor parametri ai hemogramei variază cu sexul (de ex. hemoglobina, hematocritul, numărul de eritrocite şi leucocite au valori diferite pentru femei sau bărbaţi);
  • Valorile de referinţă pentru copii sunt mult diferite de cele ale adulţilor (în general, cu atât mai diferite cu cât copilul este mai mic). În cazul în care hemograma unui copil prezintă valori modificate, întrebaţi în primul rând dacă valorile de referinţă de pe buletinul de analize sunt pentru adulţi sau copii.

attValorile de referinţă variază funcţie de metoda sau aparatul folosit. Verificaţi valorile de referinţă de pe buletinul dvs. de analiză.
Vezi şi capitolul “Interpretarea analizelor de laborator”.

Variaţii patologice

Variaţiile parametrilor hemogramei trebuie interpretate în ansamblul lor, de către medic; adesea pot apărea modificări izolate ale anumitor parametri în hemoleucograme normale, din diverse cauze, ca de exemplu inadecvarea gamei de valori de referinţă pentru vârsta pacientului, deshidratare sau sarcină (vezi şi capitolul “Interpretarea analizelor de laborator”). Hemograma este o analiza de screening; deşi în majoritatea bolilor apar modificări ale parametrilor hemogramei, aceasta nu este suficientă pentru stabilirea diagnosticului, rezultatul trebuie interpretat în corelaţie cu alte teste precum şi cu examenul clinic al pacientului. Hemoleucograma se modifică semnificativ în următoarele tipuri de boli:
- Anemii de diferite cauze (prin deficit de fier, talasemie, deficit de vitamina B12 etc.);
- Boli ale măduvei. Elementele figurate ale sângelui (eritrocite, leucocitele şi plachetele) se formează şi se maturează în măduva hematogenă (roşie) din oasele late. Prin urmare orice afecţiuni ale măduvei vor duce la modificări ale hemogramei. Exemplu: leucemiile, policitemia vera, sindroamele mielodisplazice etc;
- Infecţii, inflamaţii, boli alergice, duc la modificarea numărului de leucocite şi a formulei leucocitare;
- Boli severe în stadii avansate duc la modificarea mai multor parametri ai hemoleucogramei (ex. diabet, ciroză, cancer).

Mai jos prezentăm posibilele modificări care pot apărea în valorile hemogramei, pe cele trei serii: eritrocite, trombocite, leucocite.

 

MODIFICĂRI ALE SERIEI ROŞII (hematiile, eritrocitele)

În cadrul hemogramei se investighează mai mulţi parametri referitori la seria roşie (eritrocitele): numărul acestora precum şi mai mulţi indici eritrocitari şi cantitatea de hemoglobină.

De regulă, numărul eritrocitelor, hemoglobina şi hematocritul variază împreună în acelaşi sens, crescător sau descrescător.

RBC, ERY (numărul de eritrocite)
HGB (hemoglobina)
HCT (hematocritul)

Creşterea acestor parametri apare în:

  • Policitemie relativă - datorată scăderii volumului plasmatic; numărul total de eritrocite, hemoglobina şi hematocritul vor apărea crescute. Astfel se întâmplă în deshidratare (aport scăzut de lichide sau pierderi de lichide prin vomă sau diaree)
  • Policitemie absolută - creşte numărul de eritrocite în mod absolut ca urmare a unei cauze primare (policitemia vera, eritroleucemie) sau secundare unei cauze:
    • Adecvate: altitudinea produce creşterea fiziologică (normală) a numărului de eritrocite prin reacţia compensatorie a organismului de a asigura necesarul de oxigen a ţesuturilor, la fel se întâmplă în bolile pulmonare sau cardiovasculare când aceste organe nu mai pot aduce la ţesuturi cantitatea corectă de oxigen);
    • Inadecvate: tumori sau chiste renale sau extrarenale situate în vecinătatea rinichiului (prin compresia pe vasele renale se stimulează producţia de eritropoietină - o substanţă care acţionează asupra măduvei hematogene ducînd la o producţie crescută de eritrocite).

Scăderea lor apare în:

  • Anemii. Acestea pot fi de diverse cauze:
    • Anemii hipoproliferative (prin producţie scăzută de eritrocite) cum sunt anemiile aplastice, anemiile din boli cronice
    • Anemii prin defecte de maturaţie cum sunt anemiile prin deficit de fier, vitamina B12 şi folaţi, anemiile din sindroamele mielodisplazice
    • Anemii hiperproliferative (apar valori scăzute ale numărului de eritrocite, hematocritului şi hemoglobinei în ciuda unei producţii crescute de eritrocite) cum sunt anemiile post-hemoragice şi hemolitice (de cauze autoimune, prin defecte congenitale ale membranei, enzimelor eritrocitare sau hemoglobinei, diferite toxice fizico-chimice, microangiopatice, hipersplenism, infecţii parazitare);
    •  Anemii prin diluţie (în sarcina normală sau splenomegalie).
Indicii eritrocitari

Indicii eritrocitari folosesc la diagnosticul diferenţial al anemiilor. Indicii măsuraţi şi calculaţi de analizoarele automate sunt:

  • MCV (mean corpuscular volume)  = volumul eritrocitar mediu (VEM), măsurat în fL (femtolitri, 10-18 litri) reprezintă volumul mediu al eritrocitelor. Funcţie de acest parametru, anemiile pot fi clasificate în anemii microcitare (cu eritrocite cu volum scăzut, cum sunt de exemplu anemiile prin lipsă de fier), anemii normocitare (având eritrocite cu volum normal, cum sunt de exemplu anemiile post-hemoragice) sau anemii macrocitare (eritrocitele au volum crescut, cum se întâmplă în anemiile prin deficit de vitamina B12)
  •  MCH (mean corpuscular hemoglobin) = hemoglobina eritrocitară medie (HEM), măsurat în pg (picograme, 10-12 grame) reprezintă cantitatea medie de hemoglobină care se găseşte în fiecare eritrocit. Acest parametru are aceeaşi semnificaţie ca şi MCHC (vezi mai jos) şi se interpretează împreună cu acesta.
  • MCHC (mean corpuscular hemoglobin concentration) = concentraţia de hemoglobină eritrocitară medie (CHEM), măsurat în g/dl (grame la decilitru). Funcţie de acest parametru, anemiile se clasifică în anemii hipocrome (eritrocitele au încărcare redusă de hemoglobină, cum se întâmplă în anemiile prin deficit de fier) şi normocrome (cu încărcare normală de hemoglobină cum se întâmplă în anemiile hemolitice). Nu există anemii hipercrome, deşi în anumite situaţii pot apărea valori uşor crescute ale MCHC.
  • RDW (red cell distributrion width) = lărgimea distribuţiei volumelor eritrocitare, măsurată în procente. Volumele eritrocitare sunt aşezate pe o histogramă care, în mod normal, are forma clopotului lui Gauss, ca în imaginea de mai jos. Dacă această histogramă are o lărgime mai mare decât limita maximă de referinţă (este mai evazată) înseamnă că există un număr crescut de eritrocite cu volume variabile, inegale, situaţie denumită anizocitoză şi caracteristică pentru diferite tipuri de anemii.

pdw
Fig. 2. Grafic de distribuţie a volumelor eritrocitare

 

MODIFICĂRI ALE SERIEI ALBE (leucocitele)

În cadrul hemogramei se investighează mai mulţi parametri referitori la seria albă (leucocitele): numărul total de leucocite precum şi numărul absolut şi procentul anumitor populaţii (subserii) leucocitare. De exemplu: să presupunem că, la un pacient, numărul total de leucocite este de 8,98*10^3/mm3 (8980 leucocite pe milimetru cub sau 8980 la microlitru) din care avem:

NEU # (neutrofile în valoare absolută): 5,43*10^3/mm3
LYM # (limfocite în valoare absolută): 2,52*10^3/mm3
EOS # (eozinofile în valoare absolută): 0,10*10^3/mm3
BAS # (bazofile în valoare absolută): 0,02*10^3/mm3
MONO # (monocite în valoare absolută): 0,91*10^3/mm3.

Evident, totalul acestor populaţii este de 8,98*10^3/mm3 (8980 la microlitru). Se poate calcula ponderea procentuală a fiecărei serii; astfel, neutrofilele sunt 5.43 / 8.98 * 100 = 60,5 % şi aşa mai departe pentru toate seriile, astfel:

NEU % (neutrofile în valoare procentuală): 60,5%
LYM % (limfocite în valoare procentuală): 28,1%
EOS % (eozinofile în valoare procentuală): 1,1%
BAS % (bazofile în valoare procentuală): 0,2%
MONO % (monocite în valoare procentuală): 10,1%

Creşterea numărului total de leucocite se numeşte leucocitoză şi este datorată creşterii unei anumite populaţii leucocitare. Avem de-a face astfel cu: neutrofilie (creşterea granulocitelor neutrofile), limfocitoză, monocitoză, bazofilie, eozinofilie. Creşterea simultană a tuturor populaţiilor leucocitare este rară şi este, de obicei, consecinţa hemoconcentraţiei (deshidratării). Scăderea numărului total de leucocite se numeşte leucopenie.

Creşterea numărului total de leucocite apare în:

  • Infecţii acute (cel mai frecvent);
  • Leucemii, boli mieloproliferative;
  • Traumatisme, proceduri chirurgicale;
  • Cancer;
  • Intoxicaţii, uremie;
  • Diferite medicamente şi anestezice;
  • Hemoliză acută;
  • Hemoragie acută;
  • După splenectomie;
  • Policitemia vera;
  • Necroze tisulare;
  • Iradiere cu UV (inclusiv expunere prelungită la soare);
  • Stres, efort intens, expunere la temperaturi extreme;
  • Greaţă, vomă.

Scăderea numărului total de leucocite apare în:

  • Infecţii virale, unele infecţii bacteriene, infecţii bacteriene fulminante;
  • Hipersplenism;
  • Depresie medulară cauzată de intoxicaţia cu metale grele, radiaţii ionizante, anumite medicamente;
  • Anemie pernicioasă;
  • Afecţiuni primare ale măduvei hematogene.

 

NEU# (numărul total de granulocite neutrofile)
NEU% (procentul de granulocite neutrofile în formula leucocitară)

neutrofile
Fig. 3. Granulocite neutrofile

Creşterea numărului absolut şi a procentului de granulocite neutrofile în formula leucocitară (neutrofilie) apare în:

  • Infecţii acute (cel mai frecvent);
  • Inflamaţii (vasculită, poliartrită reumatoidă, pancreatită, gută);
  • Necroze tisulare (infarct, tumori);
  • Intoxicaţii metabolice (diabet, uremie, ciroză);
  • Intoxicaţii cu diferite substanţe şi medicamente;
  • Hemoragie acută, anemie hemolitică;
  • Boli mieloproliferative (leucemie, policitemie vera, mielofibroză);
  • Cancer (carcinoame);
  • Unele infecţii virale şi parazitare.

Scăderea numărului absolut şi a procentului de granulocite în formula leucocitară (neutropenie) apare în:

  • Infecţii bacteriene fulminante şi septicemie;
  • Infecţii virale (ca de ex. mononucleoză, hepatită, gripă, rujeolă);
  • Unele boli parazitare;
  • Intoxicaţii diverse (diferite substanţe, medicamente, veninuri, radiaţii ionizante);
  • Unele anemii: anemie aplastică, megaloblastică, feriprivă;
  • Boli de colagen cu anticorpi antineutrofile (ex. lupus);
  • Boli autoimune;
  • Reacţii de hipersensibilitate la anumite medicamente;
  • Sechestrare splenică;
  • Sarcină.

 

EOS# (numărul total de granulocite eozinofile)
EOS% (procentul de granulocite neutrofile în formula leucocitară)

eozinofil
Fig. 4. Granulocit eozinofil


Creşterea numărului absolut şi a procentului de granulocite eozinofile în formula leucocitară (eozinofilie) apare în:

  • Boli alergice, astm;
  • Boli parazitare;
  • Unele afecţiuni endocrine: boala Addison, insuficienţă hipofizară;
  • Boala Hodgkin, leucemie mieloidă cronică, policitemie vera;
  • Boli dermatologice cronice: pemfigus, eczema, dermatită herpetiformă;
  • Unele infecţii (scarlatină);
  • Unele boli autoimune: poliarterita nodoasă, lupus;
  • Unele boli inflamatorii intestinale: boala Crohn, colită ulceroasă;
  • Reacţii alergice la medicamente;
  • Sindrom Löffler;
  • Sindrom hipereozinofilic (cu eozinofilie marcată, mai mare de 1,5x103/μl, cu infiltraţii tisulare şi disfuncţie de organ) din leucemia cu eozinofile, infecţie trichinelozică, dermatită herpetiformă, idiopatic);

Scăderea numărului absolut şi a procentului de granulocite eozinofile în formula leucocitară (eozinopenie) apare în:

  • Sindrom Cushing;
  • Anumite medicamente (ACTH, epinefrină, tiroxină, prostaglandine);
  • Infecţie bacteriană acută.

 

BAS# (numărul total de granulocite bazofile)
BAS% (procentul de granulocite bazofile în formula leucocitară)

bazofile
Fig. 5. Granulocite bazofile

Creşterea numărului absolut şi a procentului de granulocite bazofile în formula leucocitară (bazofilie) apare în:

  • Leucemie granulocitară cronică;
  • Leucemie acută bazofilă;
  • Sindroame mieloproliferative;
  • Boala Hodgkin;

Scăderea numărului absolut şi a procentului de granulocite bazofile în formula leucocitară (bazopenie) apare în:

  • Infecţii acute;
  • Hipertiroidism;
  • Chimio, radioterapie;
  • Reumatism articular acut la copil;

 

LYM# (numărul total de limfocite)
LYM% (procentul de limfocite în formula leucocitară)


limfocite
Fig. 6. Limfocite

Creşterea numărului absolut şi a procentului de limfocite în formula leucocitară (limfocitoză) apare în:

  • Infecţii (în special la copii);
  • Leucemie limfatică şi limfoame;
  • Mononucleoza infecţioasă;
  • Alte infecţii virale (pneumonie virală, citomegalovirus-CMV, rujeolă, oreion, varicelă, infecţie acută cu HIV, hepatită acută, toxoplasmoză);
  • Unele infecţii bacteriene: TBC;
  • Hipersensibilitate la medicamente;
  • Insuficienţă suprarenală, boala Addison;
  • Creştere relativă (în neutropenie, datorită scăderii granulocitelor neutrofile în totalul leucocitelor).

Scăderea numărului absolut şi a procentului de limfocite în formula leucocitară (limfocitopenie) apare în:

  • Chimio, radioterapie;
  • După administrarea de cortizon;
  • Anemie aplastică;
  • Prin pierderi intestinale crescute ca urmare a obstrucţiei drenajului limfatic (ex. în tumori, boala Whipple, limfectazie intestinală);
  • Boală Hodgkin, alte tumori maligne;
  • Boli imunitare ereditare şi dobândite (SIDA);
  • Boli cronice avansate: TBC, insuficienţă renală, lupus
  • Insuficienţă cardiacă congestivă.

În cadrul sistemului imun, limfocitele îndeplinesc funcţii complexe. Ele pot fi împărţite în subserii:

  • limfocite T, cu rol în imunitatea celulară, limfocite T citotoxice care distrug celulele tumorale sau non-self, limfocite “helper” (care scad dramatic în SIDA), limfocite supresoare etc.
  • Limfocite B cu rol în producţia de anticorpi, celulele activate se numesc plasmocite;

Identificarea subseriilor limfocitare reprezintă analize speciale, recomandate ca atare, ele nu fac obiectul hemogramei obişnuite.

 

MON# (numărul total de monocite)
MON% (procentul de monocite în formula leucocitară)

monocit
Fig. 7. Monocit

Creşterea numărului absolut şi a procentului de monocite în formula leucocitară (monocitoză) apare în:

  • Infecţii bacteriene (TBC, endocardita bacteriană subacută, sifilis);
  • Leucemie cu monocite, boli mieloproliferative;
  • Boala Hodgkin şi alte limfoame;
  • Cancer de stomac, sân sau ovar;
  • Stadiul de recuperare a neutropeniei;
  • Tezaurismoze (boala Gaucher);
  • Colită ulceroasă, enterită, sprue;
  • Unele boli parazitare, micotice şi rickettsioze;
  • Colagenoze, sarcoidoză;

Scăderea numărului absolut şi a procentului de monocite în formula leucocitară (monocitopenie) apare în:

  • Tratament cu prednison;
  • Leucemie “hairy-cell”;
  • Infecţii fulminante cu neutropenie;
  • Infecţie cu HIV;
  • Anemie aplastică.

 

MODIFICĂRI ALE SERIEI TROMBOCITARE

În cadrul hemogramei se investighează numărul total al trombocitelor (plachetelor) precum şi anumiţi indici plachetari: plachetocritul (platelecritul) PCT, volumul plachetar mediu (MPV - mean platelet volume) şi lărgimea distribuţiei volumelor plachetare (PDW - platelet distribution width). Indicii plachetari au importanţă diagnostică redusă. Plachetele sunt cele mai mici celule din sânge, fără nucleu. Funcţia lor principală o reprezintă participarea la coagularea sângelui.

Creşterea numărului de trombocite (trombocitoză) apare în:

  • Trombocitemie esenţială;
  • Leucemii cronice, boli mieloproliferative;
  • Policitemia vera;
  • Splenectomie;
  • Anemie feriprivă (prin deficit de fier);
  • Poliartrită reumatoidă, lupus, alte boli de colagen;
  • Infecţii acute, boli inflamatorii (pancreatită cronică, TBC);
  • Boala Hodgkin, limfoame, alte boli maligne;
  • Insuficienţă renală;
  • În faza de recuperare a depresiei medulare, hemoragiilor acute, anemiilor hemolitice;
  • În condiţii normale: la altitudine, efort susţinut, traumatisme, iarna;
  • Administrarea de contraceptive orale.

Scăderea numărului de trombocite (trombocitopenie) apare în:

  • Purpură trombocitopenică trombotică sau idiopatică;
  • Anemie hemolitică, aplastică, pernicioasă;
  • Infecţie bacteriană, virală sau cu ricketsii;
  • Insuficienţă cardiacă congestivă, boli congenitale de inimă;
  • Chimio, radioterapie;
  • Infecţie cu HIV;
  • Leziuni ale măduvei hematogene: leucemii, carcinoame, mielofibroză;
  • Hipersplenism;
  • Anticorpi antiplachetari;
  • Prezenţa de agregate plachetare.