Testul de toleranţă orală la glucoză (glicemie provocată)

Proba

Ser, recoltat pe tub cu dop roşu sau galben

Descriere

Glicemia provocată investighează răspunsul organismului la încărcarea cu o doză orală de glucoză prin măsurări repetate ale glicemiei din oră în oră pentru o perioadă de până la 4 ore. Testul vizează în principal depistarea unui diabet latent sau confirmarea / infirmarea suspiciunii de diabet. Varianta simplificată, la 1 oră (testul O’Sullivan) se foloseşte la gravide pentru diagnosticul unui eventual diabet gestaţional.

Astfel, se recomandă efectuarea testului de toleranţă orală la glucoză în următoarele situaţii:

  • Glicozurie sau glicemie crescută tranzitorie în sarcină, stres, traumatisme, proceduri chirurgicale, infarct miocardic acut;
  • La femei, în caz de istoric de făt cu greutate crescută la naştere, făt mort in-utero sau imediat după naştere, travaliu precoce, avort spontan;
  • Istoric familial de diabet;
  • Obezitate;
  • Episoade inexplicabile de hipoglicemie;
  • Istoric de infecţii recurente cum ar fi furuncule sau abcese;
  • Screening la toate gravidele, prin efectuarea variantei simplificate, la 1 oră (testul O’Sullivan); în anumite ţări acest test este obligatoriu;
  • Istoric de valori crescute ale glicemiei (fără a depăşi 140 mg/dl);

Factori care influenţează testul:

  • Fumatul (nu se permite fumatul în timpul efectuării testului);
  • Dieta inadecvată (cura de slăbire) - poate simula un fals diabet prin scăderea toleranţei la glucoză;
  • Vârsta înaintată (nivelul glicemiei are tendinţa de creştere cu vârsta);
  • Repausul prelungit la pat (testul se efectuează preferabil pe pacienţi ambulatori);
  • Bolile infecţioase şi procedurile chirurgicale, naşterea (se poate efectua testul după 2 săptămâni);
  • Exerciţiul fizic, cafeaua sau alcoolul înainte de efectuarea testului;
  • Diverse medicamente (contraceptive orale, insulina, hipoglicemiante orale, doze mari de salicilaţi, diureticele tiazidice, corticosteroizii, estrogenii, acid nicotinic, fenotiazine, litiu, metapirona). Acestea trebuie întrerupte cu cel puţin 3 zile înainte de efectuarea testului.

Contraindicaţii sau indicaţii limitate:

  • Istoric recent de operaţii, infarct de miocard, travaliu;
  • Diabet manifest, diagnosticat anterior;
  • Hiperglicemie à jeun persistentă, la cel puţin două măsurători (>140 mg/dl); în această situaţie se consideră că avem de-a face cu un diabet manifest;
  • Normoglicemie à jeun persistentă (< 106 mg/dl);
  • Copii.

Procedeu:

  • Cu 3 zile înainte de test se consumă o dietă normală, conţinând minim 150 g de glucide;
  • Medicamentele care pot influenţa testul se întrerup cu minim 3 zile înainte de test;
  • Nu se administrează insulină sau hipoglicemiante orale până la terminarea testului;
  • Proba à jeun (pe nemâncate) se recoltează după minim 12 ore de la ultima masă (dar nu mai mult de 16 ore) ; se permite consumul de apă (nu şi alte lichide) înainte şi în timpul efectuării testului; 
  • Se dizolvă cantitatea de glucoză corespunzătoare tipului de test efectuat conform cu tabelul de mai jos în 1-2 pahare cu apă plată; pacientul va bea soluţia obţinută în maxim 5 minute;
glucoza

Screening gravide

(testul O’Sullivan)

Bărbaţi şi femei negravide Gravide Hipoglicemie
Glucoza ingerată 50 g
75 g 100 g 75 g
Recoltare la 1 h DA DA DA DA
Recoltare la 2 h
DA DA DA
Recoltare la 3 h

DA DA
Recoltare la 4 h


DA
  • Se recoltează probe de sânge şi se efectuează măsurarea glicemiei după 1, 2, 3 sau 4 ore conform cu tabelul de mai sus;
  • Pe durata efectuării testului pacientul trebuie să stea liniştit (eventual în pat). În cazul apariţiei senzaţiei de slăbiciune, leşin sau transpiraţii (hipoglicemie) între ora 2 şi 3 se recoltează imediat o probă şi testul se întrerupe.

Valori de referinţă

Glicemie à jeun (pe nemâncate):

Adulţi sub 60 ani: 74-106 mg/dl (miligrame la decilitru)
Adulţi peste 60 ani: 82-115 mg/dl
Copii: 60-100 mg/dl

Glicemie provocată (test de toleranţă la glucoză):
Glicemie la 1 h: < 184 mg/dl
Glicemie la 2 h: < 138 mg/dl
Glicemie la 3 h: 70-120 mg/dl

Testul O’Sullivan
Glicemie la 1 h:        < 140 mg/dl

attValorile de referinţă variază funcţie de metoda sau aparatul folosit. Verificaţi valorile de referinţă de pe buletinul dvs. de analiză.
Vezi şi capitolul “Interpretarea analizelor de laborator”.

Variaţii patologice

Toate valorile trebuie să fie normale pentru a considera testul normal. Există mai multe criterii pentru stabilirea diagnosticului de diabet, care se modifică permanent, pe măsură ce evoluează cunoaşterea ştiinţifică din acest domeniu. În situaţia în care aveţi una sau mai multe valori modificate ale testului de toleranţă la glucoză adresaţi-vă medicului nutriţionist sau medicului care v-a recomandat efectuarea testului.

În afara diabetului, testul de toleranţă la glucoză poate avea valori modificate şi în alte afecţiuni :

Toleranţă redusă la glucoză, cu valori mari ale :
• După gastrectomie;
• Hipertiroidism;
• Hiperlipidemii de tip III, IV şi V;
• Hemocromatoză;
• Boala Cushing;
• Leziuni ale SNC (inclusiv epilepsie);
• Feocromocitom.

Toleranţă redusă la glucoză, cu valori scăzute ale glicemiei, pot apărea în:
• Boala von Gierke;
• Afectare hepatică severă;

Toleranţă crescută la glucoză, cu curbă plată, pot apărea în:
• Tumori pancreatice;
• Absorbţie intestinală scăzută ca în sprue sau boala celiacă;
• Hipoparatiroidism;
• Boala Addison;
• Hipotiroidism;
• Insuficienţă hipofizară.