Anticorpi anti-Helicobacter Pylori IgG (test rapid sau cantitativ)

Proba

Ser, recoltat pe tub cu dop roşu sau galben,

Descriere

Helicobacter pylori este o bacterie care infectează diferite zone ale stomacului şi duodenului. Este unanim recunoscut faptul că Helicobacter pylori este principala cauză de apariţie a bolii ulceroase. Deşi prezenţa bacteriilor în stomac a fost semnalată prima oară acum mai bine de 100 ani, Helicobacter pylori a fost redescoperită de cercetătorii australieni Warren şi Marshall în 1979. Cei doi savanţi au izolat bacteria din mucoasa gastrică şi au reuşit şi cultivarea ei. Tot ei au fost primii care au afirmat că boala ulceroasă se datorează în principal infecţiei cu această bacterie. Comunitatea ştiinţifică a fost refractară la această descoperire, totuşi studiile ulterioare au confirmat ipotezele lui Warren şi Marshall iar aceştia au primit premiul Nobel pentru medicină pentru cercetările lor privind Helicobacter pylori de-abia în 2005.

ulcer_Hpylori

    Se consideră că Helicobacter pylori este cea mai răspândită bacterie care infectează omul. În Statele Unite 30-40% din populaţie este infectată cu această bacterie, cu procent crescut (> 50%) la persoanele vârstnice, de peste 50 ani. Acelaşi sondaj semnalează, la imigranţii provenind din Europa de Est, rata de infecţie de peste 50%. Alte valori: între 30-40% persoane infectate cu Helicobater pylori în Europa vestică şi până la 80-90% persoane infectate în anumite zone din Asia şi Africa. Cu toate acestea, nu toate persoanele care sunt infectate cu Helicobacter pylori au sau vor face ulcer. Se preferă termenul de “colonizare” în loc de “infecţie” la persoanele care au bacteria în stomac sau duoden dar nu prezintă semnele bolii ulceroase. Prin urmare, putem estima în România, pe baza datelor din sondajul american la imigranţii din Europa de est că aproximativ 50% din persoane sunt purtători. Deşi bacteria este larg răspândită, doar o treime din purtători au sau vor face ulcer.
    De asemenea, se pare că există o legătură între Helicobacter pylori şi cancerul gastric, fără se fi demonstrat încă o cauzalitate clară.
    Transmiterea bacteriei se face de la om la om, mecanismul nefiind complet elucidat. Totuşi, s-a putut izola bacteria din salivă, placa dentară si materiile fecale ale persoanelor infectate şi astfel se bănuieşte că transmiterea se face pe cale orală sau fecal-orală. Odată ce o persoană este infectată, după mai multe surse, bacteria persistă pe întreg parcursul vieţii, fiind totuşi posibilă dispariţia de la sine, la vârste înaintate.
    Pentru diagnosticul prezenţei Helicobater pylori există mai multe metode de testare, după cum urmează:

  • Testarea directă din fragment de biopsie de mucoasă gastrică - este metoda cu cele mai bune caracteristici, din păcate este o metodă invazivă, necesită efectuarea endoscopiei digestive. Totuşi, metodele neinvazive, descrise mai jos, au performanţe foarte bune, apropiate de cele ale testării directe;
  • Anticorpi anti Helicobacter pylori (testul rapid) - acest test se efectuează din sânge şi determină prezenţa anticorpilor de tip IgG cu rezultat calitativ de tip POZITIV/NEGATIV. Anticorpii pot persista câţiva ani după eradicarea infecţiei, de aceea pentru verificarea eficienţei tratamentului se preferă efectuarea unuia din celelalte teste sau dozarea cantitativă; 
  • Anticorpi anti Helicobacter pylori (cantitativ) - anticorpii se pot doza (se pot determina cantitativ); o scădere semnificativă a titrului acestora (la câteva luni de la terminarea tratamentului) indică eficienţa tratamentului;

teste_rapide

Fig. 1. Două teste rapide de anticorpi anti-Helicobacter Pylori (test imunocromatografic). Ambele teste sunt pozitive (apar două benzi roşii în zona de testare)

  • Antigen Helicobacter pylori - acest test are caracteristici mai bune (sensibilitate şi specificitate) decât detecţia anticorpilor. Faptul că se detectează antigenul în materiile fecale ale pacientului semnifică în mod clar existenţa bacteriei în tubul digestiv. Acest test este de preferat pentru verificarea eficienţei tratamentului, deoarece după eradicarea infecţiei, anticorpii pot persista câţiva ani;
  • Testul cu cu urează (Urea breath test) - se bazează pe faptul că Helicobacter pylori posedă urează, o enzimă care scindează ureea. Se dă pacientului să bea o soluţie de uree cu un carbon marcat, izotopul 13C. Bacteria din tubul digestiv scindează ureea, rezultând CO2 cu atomul de carbon marcat, deci 13CO2. Dioxidul de carbon marcat se dozează în respiraţia bolnavului şi astfel se determină dacă acesta are sau nu Helicobacter pylori. Testul cu urează are cele mai bune performanţe dintre metodele neinvazive, totuşi echipamentele pentru efectuarea acestuia (spectrometru de masă) sunt relativ costisitoare şi, de aceea, testul se lucrează doar în laboratoare mari;

Valori de referinţă

Anticorpi anti-Helicobacter pylori: NEGATIV
Antigen Helicobacter pylori: NEGATIV
Testul cu urează: NEGATIV

attValorile de referinţă variază funcţie de metoda sau aparatul folosit. Verificaţi valorile de referinţă de pe buletinul dvs. de analiză.
Vezi şi capitolul “Interpretarea analizelor de laborator”.

Alte informaţii

www.helico.com - The Helicobacter Foundation - fondată chiar de profesorul Barry Marshall, unul din descoperitorii Helicobacter pylori