Imunograma

Proba

Ser, recoltat pe tub cu dop roşu sau galben

Descriere

imunoglobuline
Imunoglobulinele sunt un grup de glicoproteine cu structură asemănătoare care îndeplinesc funcţia de anticorpi. La electroforeza proteinelor migrează în zona γ (gamma). Orice modificare a valorii gamma a electroforezei ar trebui completată de dozarea imunoglobulinelor. Creşterea patologică a imunoglobulinelor poate fi difuză (policlonală) sau discretă (monoclonală) iar scăderea acestora este dată de cauze primare (ereditare) sau secundare (apar în cursul a diferite boli). Imunograma înseamnă dozarea împreună a imunoglobulinelor de tip IgA, IgG si IgM, acestea putând fi prescrise si separat. De asemenea, imunoglobulinele de tip E (IgE) se dozează separat, având semnificaţie diagnostică diferită (vezi IgE).

Valori de referinţă

IgA:              60-400 mg/dl (miligrame la decilitru)   
IgG:          700-1500 mg/dl   
IgM:             60-300 mg/dl

attValorile de referinţă variază funcţie de metoda sau aparatul folosit. Verificaţi valorile de referinţă de pe buletinul dvs. de analiză.
Vezi şi capitolul “Interpretarea analizelor de laborator”.

Variaţii patologice

Creşteri difuze (policlonale)

  • Infecţii acute şi cronice: IgA creşte mai ales în infecţii tegumentare, intestinale, urinare, pulmonare iar IgM în infecţii virale primare, boli tropicale şi infecţii intrauterine;
  • Infecţii bacteriene cronice: cresc toate imunoglobulinele;
  • Afecţiuni hepatice: în ciroza biliară primară creşte considerabil IgM, în hepatita cronică creşte IgG şi uneori IgM, în ciroza portală creşte IgA şi uneori IgG;
  • Boli autoimune: Lupus, sindr. Sjögren, tiroidita cronică, creşte în principal IgG dar şi alte tipuri;
  • Boli alergice şi astm: creşte IgE (vezi IgE).


Creşteri discrete (monoclonale)

Imunoglobulinele monoclonale (numite şi paraproteine) sunt molecule cu structură identică secretate de o singură clonă de celule în curs de multiplicare anarhică (asemănătoare proceselor neoplazice); concentraţia plasmatică a acestora creşte foarte mult, electroforetic se traduc printr-un peak (vârf) monoclonal (aspect caracteristic al electroforezei). Aceste creşteri monoclonale pot fi de cauze benigne sau maligne.

  • Infecţii acute ( creşteri tranzitorii);
  • Tumori benigne ale limfocitelor B (creşteri persistente);
  • Mielom multiplu şi plasmocitom;
  • Superproducţie a limfocitelor B din limfoame, leucemie limfatică cronică, macroglobulinemia Waldenström sau boala lanţurilor grele;
  • Crioglobulinemii;
  • Amiloidoză.

Scăderi ale imunoglobulinelor apar în:

  • Agamaglobulinemii şi hipogamaglobulinemii - afecţiuni rare, genetice, deficitele sunt globale (IgG, IgM, IgA);
  • Disgamaglobulinemii - deficitul uneia sau mai multor clase de imunoglobuline în diferite combinaţii;
  • Prematuri şi sugari
  • Leucemie limfatică cronică; 
  • Boala Hodgkin;
  • Mielom multiplu; 
  • Diabet; 
  • Insuficienţă renală; 
  • Pierderi anormale de proteine (sindrom nefrotic, arsuri, enteropatii).