Calciu ionic

Proba

Ser, recoltat pe tub cu dop roşu sau galben

Descriere

calciuCalciul este un element esenţial pentru organism, el intervine în procese vitale cum ar fi contracţia musculară, activitatea cardiacă, transmisia impulsurilor nervoase şi coagularea sângelui. 99% din cantitatea totală de calciu este depozitată în oase. Absorbţia calciului se face în intestin, fiind influenţată de mai mulţi factori (vitamina D, hormonii sexuali, alte substanţe din alimentaţie) iar eliminarea în principal prin fecale şi urină. O dietă normală asigură cu largheţe necesarul de calciu din organism. 

Hormonul paratiroidian (PTH) secretat de glandele paratiroide şi calcitonina produsă de glanda tiroidă reglează nivelul calciului ionic pe seama mobilizării rezervelor de calciu din oase, a absorbţiei intestinale şi eliminării renale a acestuia. În sânge, calciul se prezintă sub două forme: calciu ionic (aproximativ 50%) care este responsabil de activitatea acestuia în organism şi calciul legat de proteinele serice care este o formă fiziologic inactivă. Scăderea cantităţii de proteine din sânge poate duce la scăderea calciului total dar fără perturbarea activităţii calciului în organism, deoarece fracţiunea ionizată (calciul ionic) se poate menţine la un nivel normal. 

hipo_hipercalcemie

Majoritatea laboratoarelor determină calciul total, iar pe cel ionic îl calculează folosind o formulă care ia în calcul valoarea calciului total şi a proteinelor totale din sânge. 

Calciul urinar reflectă mecanismele de absorbţie intestinală, eliminare renală şi mobilizare din oase, fără a avea un rol decisiv în stabilirea diagnosticului sau a diagnosticului diferenţial.

Valori de referinţă

Calciu total:

Adulţi: 8.5 - 10.5 mg/dl 
Copii: 9.5 - 11.5 mg/dl

Calciu ionic:

Adulţi: 4,7 - 5,3 mg/dl 
Copii: 4,8 - 5,5 mg/dl

Calciu urinar:

100-300 mg/24 h 

att Valorile de referinţă variază funcţie de metoda sau aparatul folosit. Verificaţi valorile de referinţă de pe buletinul dvs. de analiză.

Vezi şi capitolul “Interpretarea analizelor de laborator”.

Variaţii patologice

Creşteri ale calciului în sânge (hipercalcemie) apar în:

  • Hiperparatiroidism;
  • Tumori (cu metastaze osoase: pulmonare, de sân, tirioidiene, renale, hepatice, pancreatice);
  • Alte boli neoplazice: leucemie, limfom;
  • Mielom multiplu;
  • Boli granulomatoase: TBC, sarcoidoza;  
  • Boala Paget;
  • Fracturi (cu imobilizare prelungită);
  • Exces de vitamina D, lapte, antiacide;

 

Scăderi ale calciului în sânge (hipocalcemie) apar în:

  • Hipoproteinemie (calciul legat de proteine);
  • Hipoparatiroidism;
  • Hiperfosfatemie (din insuficienţa renală, administrare de laxative);
  • Malabsorbţie (boala celiacă, sprue tropical, afecţiuni pancreatice);
  • Pancreatită acută;
  • Alcaloză;
  • Osteomalacie;
  • Insuficienţă renală;
  • Deficit de vitamina D, rahitism;
  • Malnutriţie, alcoolism.