Sumar de urină

Proba

Urină recoltată în recipient special de unică folosinţă

Descriere

bandeleteSumarul de urină este una din analizele cele mai uzuale, prescrisă de rutină de medicii de familie sau specialişti. Sedimentul urinar completează sumarul de urină şi este recomandabil ca aceste analize să fie efectuate împreună. Sumarul de urină se efectuează cu ajutorul unor bandelete care au mai multe zone (pad-uri) impregnate cu anumite substanţe care le permit să identifice în jur de 10-11 parametri care apar în mod obişnuit în urina normală sau patologică. Urina interacţionează chimic cu substanţele impregnate şi produce o reacţie de culoare care este interpretată pe o scală semicantitativă în mod vizual, sau de către aparate (analizoare de urină semiautomate sau automate). Rezultatul se dă fie în unităţi convenţionale (+, ++, +++ sau 1+, 2+ etc.), fie semicantitative (50, 100, 150 mg/dl, etc.) sau ambele. Dacă efectuaţi sumar de urină, este bine să ţineţi seama de următoarele:
analizor

  • Urina trebuie recoltată după minim 4 ore de stază vezicală, o urină mai recentă poate fi prea diluată pentru a putea identifica eventualele elemente patologice;
  • Urina trebuie adusă în termen cât mai scurt la laborator, în caz contrar se poate autocontamina cu bacterii;
  • Foarte frecvent, în practica de laborator, ne confruntăm cu urini contaminate datorită recoltării în flacoane sau condiţii necorespunzătoare. Pot apărea astfel situaţii patologice cu glucoză crescută sau foarte crescută pentru urini recoltate în recipiente de băuturi răcoritoare. De asemenea, la femei sunt frecvente urinile contaminate cu secreţie vaginală sau sânge menstrual. Vezi şi pagina Recoltarea probelor de laborator.

Elementele care se determină cel mai adesea în urină sunt:

  • Densitate (SG);
  • pH;
  • Eritrocite, hemoglobină (ERY, BLD);
  • Leucocite (LEU);
  • Glucoză (GLU);
  • Corpi cetonici (KET);
  • Proteine (PRO);
  • Nitriţi (NIT);
  • Urobilinogen (UBG);
  • Bilirubină (BIL);
  • Acid ascorbic (ASC). Acidul ascorbic (vitamina C) nu are semnificaţie patologică dacă este găsit în urină, totuşi el interferă cu alte măsurători; în cazul unei valori crescute a acestuia (dată de ingestia de vitamină C comprimate sau din diferite suplimente nutritive) se pot obţine rezultate incorecte la nitriţi, bilirubină, glicozurie şi hemoglobină.

Valori de referinţă

Densitate (SG): 1000-1040 g/dl

pH : 5-6 (urina de dimineaţă) 4,8 - 7,4 (urina din cursul zilei)
Eritrocite (BLD): NEGATIV
Leucocite (LEU): NEGATIV
Glucoză (GLU): NORMAL
Corpi cetonici (KET): NEGATIV
Proteine: NEGATIV
Nitriţi: NEGATIV
Urobilinogen (UBG): NORMAL
Bilirubină (BIL): NEGATIV

attValorile de referinţă variază funcţie de metoda sau aparatul folosit. Verificaţi valorile de referinţă de pe buletinul dvs. de analiză.
Vezi şi capitolul “Interpretarea analizelor de laborator”.

Variaţii patologice

Densitate (SG): 
Densitatea urinară poate creşte în:

  • Diabet zaharat;
  • Deshidratare (prin transpiraţie, febră, diaree, vomă);
  • Insuficienţă cardiacă;

şi poate scădea în:

  • Diabet insipid; 
  • Glomerulonefrită cronică;
  • Insuficienţă renală.

pH

pH-ul urinar poate creşte în:

  • Infecţii urinare cu bacterii care metabolizează ureea (Proteus, Pseudomonas);
  • Deshidratare (prin transpiraţie, febră, diaree, vomă);
  • Insuficienţă cardiacă;

şi poate scădea în:

  • Diabet insipid;
  • Glomerulonefrită cronică;
  • Insuficienţă renală.

Eritrocite/Sânge (BLD/ERY): 

Eritrocitele lipsesc în mod normal în urină sau sunt prezente în număr foarte mic, prezenţa lor semnifică un proces patologic. Eritrocite pot apărea în urină în următoarele situaţii :

  • Afecţiuni renale: Litiaza renală, tumori renale, infecţii urinare, afectări glomerulare toxice şi hipoxice, glomerulonefrită, pielonefrită, necroză papilară, traumatism renal, infarct renal, chiste renale, rinichi gutos, congestie renală (în IVD), HTA renovasculară;
  • Afecţiuni hemoragice: Tratament cu anticoagulante, hemofilie, coagulopatii, trombocitopenie;
  • Hemoglobinurie şi mioglobinurie: Anemie hemolitică severă, intoxicaţii severe, arsuri, traumatisme musculare, distrofii musculare progresive;
  • Alte afecţiuni: Diabet, lupus.

Leucocite (LEU): Leucocitele sunt prezente în mod normal în urină în număr mic, prezenţa lor peste un anumit prag semnifică un proces patologic. Leucocite crescute pot apărea în urină în următoarele situaţii:

  • Infecţii bacteriene;
  • Infecţii virale, fungice, micotice, parazitare;
  • Glomerulonefrite, pielonefrite;
  • Alte nefropatii;
  • Tumori şi infecţie TBC (leucociturie abacteriană).

Glucoză (GLU):

  • Diabet (cel mai frecvent), inclusiv pt. monitorizare sau detecţie precoce;
  • Sarcină, febră, vârsta înaintată;
  • Insuficienţa renală (scăderea activităţii renale sub 30%).

Corpi cetonici (KET):

  •  Diabet decompensat (semn precoce al dezechilibrului metabolic); 
  • Carenţe alimentare, dietă;
  • Febră (boli infecţioase);
  • Stări de vomă prelungită;
  • Boli metabolice ereditare.

Proteine (PRO):

  • Proteinurie benignă: (mai ales la persoane sub 30 ani) în: Stres, sport, ortostatism, lordoză, hipo/hipertermie, sarcină, vasoconstrictoare;
  • Proteinurie extrarenală: Colici, criză epileptică, infarct, accident vascular cerebral, postoperator, febră, traumatisme cerebrale;
  • Proteinurie renală: Glomerulonefrite (asociat cu microhematurie), pielonefrită cronică şi acută, rinichi polichistic, rinichi gutos;
  • Proteinurie postrenală: Cistită, prostatită, hematurie.

Nitriţi (NIT):

  • Infecţii bacteriene acute.

Urobilinogen (UBG): Urobilinogenul este prezent în mod normal în urină în cantitate mică, prezenţa acestuia peste un anumit prag semnifică un proces patologic. Urobilinogenul crescut poate apărea în urină în următoarele situaţii :

  • Afectare hepatică: Hepatită, ciroză, alcoolism, congestie hepatică (din insuf. cardiacă), tumoră hepatică;
  • Hemoliză marcată (este depăşită capacitatea funcţională hepatică): anemie hemolitică, anemie pernicioasă, hemoliză intravasculară, policitemia, reabsorbţie hematom mare;
  • Sinteză crescută: Constipaţie prelungită, enterocolită, ileus, fermentaţie crescută, infecţii biliare (colangită);
  • Bypass hepatic: Ciroză cu hipertensiune portală, tromboză portală, ocluzie a venei hepatice.

Bilirubină (BIL):

  • Citoliză hepatică: Hepatite (virale, toxice, alcoolice), ciroză;
  • Tulburări de excreţie ale bilirubinei: Sindr. Dubin-Johnson şi Rotor, colestaza intrahepatică şi medicamentoasă, icter de sarcină, colestaza din boli infecţioase;
  • Obstrucţia fluxului biliar: Colestază intra şi extrahepatică.